net lingua

vă sună cunoscut, nu? 

Irina: hey:*:*

Adriana_Jamey: hiellllu:*

Irina: ce faci?:D

Adriana_Jamey: uite bene..cik ma preg sa plec

Irina: unde?

Adriana_Jamey: sa ce-i treaba ta?:))))ma duc sa ma vad cu baietii. da ia zi, tu tzi fa’ diseara?

Irina: pana mea, nush, crd k nu am nik de faqt..n vdm?

Adriana_Jamey: ar fii o idee..what the hell si-asa nu ne-am mai vaz de mult

Adriana_Jamey: 😛

Irina: oka hon…unde?:D

Adriana_Jamey: ma nush..te sun eu dupa ce termin k?

Irina: da e bn

Irina: 😦

Adriana_Jamey: de ce 😦 ?

Irina: k nu pot sa stau mult pafara

Adriana_Jamey: ..bine, vdm noi ce si qm..

Irina: buzz

Adriana_Jamey: a?

Irina: vrei sa merem evntual s dam o bila?:D:D

Adriana_Jamey: oki doki…vb  pe la 7, k?

Irina: betun!;)

Adriana_Jamey: hey asta e a mea!>:P

Irina: dadada 🙂

Irina: astpt s m trr..k?

Adriana_Jamey: dap

Irina: :*:* pup , waiting 4 u

Adriana_Jamey: i’ll call…ciao!:*!

mess?

 “Vorbeam” pe mess pana noptile tarziu, atunci cand oboseala imi amortea mainile si gandurile. Motivele converstatiilor erau circulare: care e idealul vietii, povesti de-ale copilariei, incotro va duce relatia noastra incipienta, etc.

Incet-incet “mi s-a luat” de asa ceva. Am descoperit ca mici intarzieri “pe linie” cauzeaza discutii interminabile si monotone “ce zici? am zis doar ca.. hei, mai esti online?.. etc”. Am descoperit ca messenger-ul nu poate fi niciodata mai mult decat un telefon. Un telefon, e drept, la care poti spune multe, le vezi alb pe negru in fata, poti comunica link-uri si inregistra converstiile.

Dar problema telefonului ramane: trebuie sa spui lucruri spontane, prin urmare prea putin “gandite”. Risti sa incurci astfel oalele, sa interpretezi gresit replicile celuilalt. O solutie posibila impotriva ambiguitatii o reprezinta smiley-urile, ce-ti dau o idee vaga despre moaca celui de la capatul celalalt; nu pentru ca el ar adauga celebrul smiley  oricand zambeste, ci mai degraba reciproc: reflexul scrierii de  iti pune un zambet mic, subconstient, pe buze. In mod cert, insa, o solutie mult sub calitatea celei telefonice, in care tonul vocii spune mii de cuvinte ascunse.

Problema telefonului ramane. Nici macar nu este o problema: daca vrei doar un telefon online, messenger-ul este solutia ideala: mesaje scurte, la obiect, informatii clare; intrebari scurte cu raspunsuri da/nu. Pentru orice alt tip de dialog, insa, el este un mijloc de comunicatie cat se poate de prost. Scrisori de dragoste scrise in timp real? Jocuri de poker virtuale? Eseuri filosofice a doi coautori intercalate replica cu replica? Despartiri online? Cea mai proasta idee. Mai proasta chiar decat despartirea prin telefon…
In scurt timp, am renuntat la alt uz pentru messenger decat cel pur colocvial; mi-am epurat lista de “friends”; cand ai 50 de oameni in aceasta lista, cu care nu ai mai vorbit de cel putin un an de zile, unele masuri de selectie trebuie luate. Iar cand noi prieteni din aceasta lista incep sa ma asalteze cu mesaje pe teme filosofice, raspunsul meu tinde sa convearga spre mutenie.
Regret mult, regret nespus, ii supar, ii dezamagesc; sunt incapabil sa le explic, in timp real, pe messenger, de ce asa ceva ma deranjeaza si de ce prefer comunicarea off-line.
La fel cum poate am fost la fel de incapabil sa v-o explic acum. Deci, daca vreti lamuriri, Comentati!

p.s. daca vrei statusuri cu elodia, statusuri in engleza, statusuri „misto” sau statusuri triste, n-ai decat sa intri pe http://statusuri-mess.com/ , toate special facute pentru mess. nu stiam ca exista un asemenea site pana acum vreo 5 minute si sincer, nu-i simteam lipsa.

messengerul la romani

 iata ce a raspuns a friend-of-a-friend la intrebarea „ce crezi tu despre messenger?”

Ce-ti e si cu messenger-ul asta. Imi aduc aminte atunci cand toata lumea avea e-mail de 2MB la yahoo, si aparuse “programu’ ala misto cu care vorbesti”, care a lansat o manie in internet caffe-urile din cartierul meu. Cum stateam si eu destul de mult prin astfel de localuri, nu de putine ori observam niste tipe imbujorate, clasa a X-a, in pragul usii, care strigau catre admin… “Aveti Yahoo?”. Nu draga, s-a terminat putin mai devreme, imi pare rau.

Putin cate putin, ajungem cu povestea in zilele noastre cand putem gasi o groaza de utilitati pentru Yahoo messenger. Interactiv, ti se ofera o partida de biliard, table sau chiar poker direct la locul de munca, si cu prieteni dintre cei mai apropiati. Si nimic nu se compara cu o barfa buna la 3 dimineata despre ce a mai facut vecina de la 4.

Bine, mai sunt si oameni care chiar folosesc Yahoo-ul in scopul comunicarii ca termen, asa cum ar trebui. Restul, nu fac decat sa deranjeze si/sau amuze.

..contra

Nu ai timp sa iesi, te inteleg. Nu ai timp sa iesi pentru ca stai prea mult in fata calculatorului cautand profile de persoane cu varsta de x ani din acelasi oras cu tine? Atunci, scuza-ma, dar chiar nu te inteleg. Si tu inca nu ma sperii la fel de rau precum cei care isi cauta urmatoarea prietena prin profilele fetelor de 16 ani.

Pe de-o parte, social network functioneaza destul de bine pentru persoanele timide, carora le este mai usosr sa trimita un mesaj semi-anonim unei alte persoane de care ii place, cu care are ceva lucruri in comun sau orice alta scuza se mai gaseste. Pe de alta parte, ma tem de lipsa de orice alt fel de relatie sociala in afara acestor retele.

Poate sunt doar eu un pic mai speciala, dar as vrea sa stiu cum se comporta persoana cu care dialoghez via Internet. Asa functionez eu. Imi place sa vad cu ochii mei cam ce ii poate pielea unui om. Rolul unui social network este acela de a apropria oameni din colturi diferite ale lumii, unindu-i prin hobby-uri si gusturi muzicale, cinefile etc.

Partea proasta este ca prin publicarea profilului ma expun tuturor Bubble-Bubbles, Ahmed, Marion, Manuel, Pink Diva si El Matador din lume. Care toti vor sa fie prieteni cu mine si tin sa ma anunte ce poze dragute am si ce bine imi sta tricoul ala si daca nu vreau cumva sa le dau si id-ul meu de messenger. Nu, merci.

Nici partea cu anonim nu imi pica bine. Pretindem ca vrem sa cunoastem oameni, dar in acelasi timp de folosim de cele mai misteroase si absurde nick-uri ca sa aratam cat de interesanti suntem- ca doar vrem sa impresionam la maxim. Putini sunt cei care isi fac un profil pe o un social network in care sa isi foloseasca numele real. Doar Pink Love si Absinth Angel of Demure suna mult mai bine decat un George sau Ana?

Este normal sa vrei sa cunosti oameni noi. Internetul iti ofera sansa aceasta, important este sa nu ne batem joc de ea. Daca pur si simplu nu avem cand/cum sa socializam altfel o vom face on-line, frumos ar fi sa urmam principiile inalte ale expresiei cine se aseamana se aduna si nu cele ale ce look beton, ce abdomen lucrat…Oricum si relatiile stabilite on-line ajung sa fie la un moment dat sa fie pecetluite de o intalnire fata in fata, este o regula nescrisa a umanitatii care spune ca interactionam mai bine atunci cand avem contact cu oamenii cu care ne petrecem zilele vorbind vrute si nevrute.

oarecum contra, oarecum pro.

Primesc azi invitatie semnata de mama mea, subliniez, mama, mami, sa intru pe Hi5 (vad sprancene ridicate: cum, nu ai cont pe Hi5? Ba da, mi-am facut fix azi sa vad ce poze si-a pus mama in profil). Mama probabil primise si ea invitatia si cum e genul care da click pe tot ce sclipeste in inbox, a ajuns sa aiba cont pe hi5 (bine c anu si-a pus poze 😀 ). Asta e prima chestie care ma enerveaza la site-urile de socializare: insistenta. Daca cineva isi face cont, ajunge fara sa-si dea seama sa-si streseze agenda cu mesaje de „nu vrei si tu”? Trebuie sa fii foarte atent si perspicace in a de-bifa adresele de mail ca sa nu primesti reply-uri cu injuraturi.

Din pacate, de multe ori socializarea online o exclude pe cea reala. Daca cea online e un punct de pornire, totul e in regula. Am cunoscut pe cineva pe internet, fie pe iubirea vietii mele, fie pe partenerul de afaceri de vis, continuam sa comunicam vorbit, nu scris. Ne intalnim si nu ne dam mailuri. Bineinteles, si aici e nevoie de un echilibru. Daca toti oamenii pe care-i cunosti sunt de pe Hi5, undeva e o problema. Daca reteaua ta de prieteni e exagerat de mare si pui accent pe calitate, nu pe calitate, retelele sociale iti anihileaza simtul real al comunicarii. Iar dezamagirea sa vezi ca profilul de pe site nu corespunde cu cel real poate fi un dus rece neplacut.

Ce ma enerveaza instinctiv la site-urile de social networking e dorinta unora de a se baga fara drept de apel in seama, de a-i sacai pe altii sau de a incerca sa para cu totul altfel decat sunt. Plus tendinta de a pierde timpul in fata calculatorului in detrimentul experientelor reale, vii. Ma sperie ideea ca daca imi fac un cont pe un site de socializare online (cum am facut azi sa vad ce-a postat mama), imi spune ca 200 dintre prietenii din agenda mea au deja cont acolo. De ce? Chiar atat de multa lume sa aiba probleme in comunicarea face to face si sa aiba nevoie de un profil, un grup virtual de prieteni si o galerie de poze?

In schimb, nu am nimic impotriva retelelor sociale unde nu conteaza cum iti sta parul in poza, ci cum iti stau circumvolutiunile cand spui ceva. Un social network literar, cum ar fi Shelfari, e benefic atata timp cat stimuleaza lectura si schimburile inteligente de pareri. La fel si cu un site de genul LinkedIn, unde nu este vorba de a o arde aiurea din lipsa de preocupari, ci de a stabili contacte reale, folositoare pentru viata profesionala.

In sine, site-urile de social networking pornesc de la un principiu frumos. Sa comunicam, avem acest internet mare la dispozitie, hai sa ne cunoastem mai bine si sa vorbim despre lucrurile pe care le avem in comun. Apoi hai la o bere sa ne cunoastem mai bine. Din pacate, experienta spune ca nu e intotdeauna asa si ca genul acesta de retele pot ajunge un substitut si sa se piarda in gesturi inutile.

In schimb, retelele mi se par interesante din punct de vedere al marketingului. Cine urmareste tendintele poate sa-si faca o idee destul de coerenta pentru profilul unui anumit target. Hi5 spune multe despre cum comunica adolescentii, ce le place, ce nu, ce ii intriga, ce le starneste interesul. Totusi, ramane o intrebare: comportamentul online este identic cu cel offline?

pro..

~despre hi5~

Social Networks nu ar avea succesul pe care-l au azi pe web daca nu ar fi ceva de capul lor. Oamenii intra pe Internet ca sa ia legatura unii cu altii. DUH! Cine ar putea avea ceva impotriva unui social network, care iti permite sa cunosti oameni intr-un mod organizat, sigur si total sub controlul tau.

Social networking nu trebuie sa reprezinte sfarsitul unei vieti sociale „normale” desi cine mai poate defini ce inseamna social network astazi. Trebuie tratata ca un mod placut de a petrece timpul socializand, sau ca un punct de pornire, dar nu ca scopul suprem al oricarui internaut.

Dar ca metoda de a cunoaste oameni noi, este probabil cea mai folositoare aplicatie inventata pentru Internet. Este usor de folosit, pentru ca oricine poate sa-si faca un profil. Daca nu mizezi pe accesibilitate, ci pe siguranta, poti alege un social network cu standarde mai serioase de aplicare.

Exista atatea categorii de social networks bazate pe atatea subiecte si atatea domenii (in diferite marimi), incat poti sa alegi reteaua care simti ca ti se potriveste cel mai bine. Nu sunt toate clone nereusite dupa MySpace si Facebook. Ai social network pentru ecologi, pentru clubberi, pentru cinefili… take your pick. Una cu cateva milioane de utilizatori sau una cu cateva sute. Nu exista nici o rusine in a vrea sa comunici cu alti oameni despre subiecte care va intereseaza.

Este o metoda usoara de a cunoaste oameni daca altfel nu ai timp sa iesi in cluburi si pe la evenimente sociale pentru ca lucrezi, esti la scoala, ai diferite responsabilitati care-ti mananca mult timp. Astfel ai la dispozitie un numar mare de oameni cu interese asemanatoare tie fara sa trebuiasca sa cauti un ac intr-o car cu fan, cum se spune. Sefii carora le este teama de posibilitatea ca angajatii lor sa piarda mult timp pe astfel de site-uri pot sa stea linistiti. Doar exista Linkedin, un model de social network that is good for business.

Sistemul social network nu este perfect, tocmai pentru ca nimic din ce provine din mana omului nu iese vreodata perfect. Au fost acuzate de unele social network-uri ca sunt unelte folosite de pedofili pentru a-si gasi victimele, dar imi place sa cred ca un parinte responsabil stie cam pe ce site-uri isi duce veacul copilul sau. Macar sa mai verifice din cand in cand browserul, chiar daca asta inseamna spionat.

Hey, I’d do it. Daca as avea o fata de 11 ani cu acces la internet, puteti fii siguri ca i-as verifica lista de site-uri frecventate.

Pe scurt, poti face parte dintr-un fenomen care se afla „pe val”. Indiferent cat de mult vrei sa bombani in legatura cu social networks, adevarul este ca undeva in Internetul asta exista una with your name on it. 🙂

haifaiv

~ despre hi5 ~

Daca acum ceva ani, blog era buzz-word-ul de pe buzele tuturor, noua provocare o constituie acum retelele sociale. Ce e cu ele, de ce le accesam, de ce ne plac, de ce nu? Sunt oameni care le resping cu violenta si oameni pentru care sunt principalul mod de comunicare. Exista si prejudecata ca le folosesc doar pustii, de aici si imaginea negativa pe care o au in ochii multora. Cum e cu cele invite only sau cu cele profesionale atunci? Intr-adevar, cele pentru adolescenti ies mai mult in fata, mereu te vei lovi de un profil de Hi5, in schimb de LinkedIn auzi mai greu. Sunt retelele sociale un substitut pentru un grup real de prieteni sau sunt o modalitate de a intra in contact cu cei care au preocupari similare?

aşa nu.

Despartirea de realitatea a fost si este catalogată drept boală. Unii dintre noi deja suferă deja de ceea ce, în termeni generali, numim internet addiction. Sper să nu te regăseşti în imaginea de mai jos. Dacă totuşi se întâmplă, povesteşte-ne pe scurt cum, de când şi cum gândeşti o posibilă „vindecare”.

această poză nu este un pamflet. orice asemănare cu realitatea NU este pur întâmplătoare.

e-mailul

La inceput a fost Internetul. Si a fost bine.
Mai apoi a aparut emailul, in anul 7479 de la zidirea lumii. Si a fost bine.
Era text, se putea arhiva, cauta, indexa usor. Si era cu adevarat bine.
Emailul a aparut si s-a impus ca mijloc de comunicare electronic simplu, rapid si ieftin. Datorită LUI a evoluat atat de spectaculos Internetul.

După apariţia messengerului, a comunităţilor online, a jocurilor multi-player, a forumurilor, blogurilor, chaturilor si a altor forme de exprimare (şi de calatorie virtuală!), emailul pierde din ce in ce mai mult teren.

intro

Deschidem calculatorul şi zilnic ne lovim de email, browser, server, chat, mesagerie instantanee. Toate acestea reunite sub tutela Internetului, acest paianjen urias, care isi face din ce in ce mai mult loc in vietile noastre.

Bineinteles ca aproape toate lucrurile pe care le face omul sunt legate de progres. Iar progresul este in mare masura sinonim cu confortul. Daca stam sa ne gandim ca acum cateva secole era nevoie de cateva saptamani sau poate chiar luni pana se raspandea o stire de la un capat la altul al Pamantului, asa ceva pare de neconceput in ziua de azi, cand poti sa afli instantaneu ce se intampla la zeci de mii de kilometri distanta.
O definitie a Internetului ar suna cam asa: un „mecanism” urias format din zeci de milioane de calculatoare conectate intre ele (prin cabluri sau wireless) prin care orice persoana poate sa aiba acces la informatii, indiferent de pozitia geografica in care se gaseste. Astfel, o persoana din Londra poate sa acceseze – in cateva secunde – informatii care se gasesc pe un server din Tokyo.

Semnificativ a fost si impactul asupra relatiilor sociale. Accesul mult mai rapid la informatie influenteaza foarte mult generatiile emergente, iar modalitatile de comunicare sunt diverse si extrem de accesibile.Nu in ultimul rand, Internetul a devenit o baza a comertului, facilitand mult platile si diverse tranzactii.

Dar, sunt convinsa, toate astea sunt lucruri pe care le stiti deja. De cand? De unde? Din proprie experienta, acumulata in cel mult ultimii 10 ani, veti raspunde.  Atunci, ce rost isi mai are acest blog?

Ei bine, s-a nascut dintr-un proiect care isi propune sa gaseasca in internet, yahoo, gugal si chiar binecunoscutul haifaiv nimic altceva decat elementele unei calatorii. Tu cititorule, ai facut o calatorie, din link in link, pentru a ajunge la pagina asta. Aici, ai intalnit oameni noi, ai depasit anumite frontiere sau ti-ai impus altele. 

Pe internet se navighează, se hoinăreşte, se fac popasuri, se cunosc oameni, se regăsesc prieteni şi se menţine o comunicare permanentă cu ceilalţi. La urma urmei, e vorba de o intreagă călătorie, una virtuală, desigur.

Tu ce crezi?