highway to hell sau stairway to heaven?

 

Nu există restricţii de viteză. Butonul de mouse joacă acum rol şi de acceleraţie, şi de frână, şi de semne de circulaţie. Totul e la un click distanţă – enjoy!

Autostrada informaţională (information highway) a devenit mai mult decât o metaforă – e o realitate. Bună sau rea, vom afla împreună răspunzând la câteva întrebări:

1. Se sfârşeşte vreodată? Încotro se îndreaptă această autostradă?

2. Are sens unic? Există cale de întoarcere sau doar „opriri pe traseu”?

3. Căutarea oricărei informaţii (pe net, în media sau în cărţi) vă aduce, voluntar sau nu, într-o expediţie pe această „autostradă”. Cum vă imaginaţi viaţa fără ea? Aţi trăit vreo experienţă inedită într-o astfel de „călătorie”?

4.  Pentru că, se ştie, călătoriile te obosesc după o vreme..aţi avut vreodată senzaţia unei „supra-saturări” de informaţie?

mai multe despre autostrada informatiei? aici

e-mailul

La inceput a fost Internetul. Si a fost bine.
Mai apoi a aparut emailul, in anul 7479 de la zidirea lumii. Si a fost bine.
Era text, se putea arhiva, cauta, indexa usor. Si era cu adevarat bine.
Emailul a aparut si s-a impus ca mijloc de comunicare electronic simplu, rapid si ieftin. Datorită LUI a evoluat atat de spectaculos Internetul.

După apariţia messengerului, a comunităţilor online, a jocurilor multi-player, a forumurilor, blogurilor, chaturilor si a altor forme de exprimare (şi de calatorie virtuală!), emailul pierde din ce in ce mai mult teren.

informational highway

Avem nevoie de informatie ca de aer (doctorul din poza de mai jos e un caz disperat:)) ) pentru că, aşa cum a spus cândva un om intelept,  knowledge is power.

Lăsând gluma la o parte, devine din ce în ce mai evident că trăim în lumea lui „a sti„, o lume in care accesul la informatie tinde să devină una dintre nevoile primare, alaturi de hrană, adăpost şi îmbrăcăminte.

Nu ştiu dacă asta e bine sau e rău, cert este că informaţia circulă (călătoreste, ca să fiu in spiritul proiectului nostru), la fel cum călătorim şi noi în căutarea ei.

Pentru asta, a fost nevoie de crearea unui mediu: mai intai informatia s-a transmis prin semne. ulterior a aparut un limbaj verbal, apoi cel scris.  Inainte de a intra in secolul vitezei, informatia circula prin scrisori. Au urmat, inevitabil, telegraful, telefonul, radioul, televizorul si, capo di tutti capi, cel mai rapid si cel mai eficient dintre toate, Internetul.

Toate aceste „medii de propagare”, ca să folosesc un termen din fizică au devenit benzi ale unei autostrăzi din ce în ce mai circulate – autostrada informaţională.

Nu există restricţii de viteză. Butonul de mouse joacă acum rol şi de acceleraţie, şi de frână, şi de semne de circulaţie. Totul e la un click distanţă – enjoy!