un pic de istorie..

..ca sa nu uitam de unde am plecat.

Internetul s-a născut odata cu prima conexiune , in 1969, intre 2 computere în forma ARPAnet (Advanced Research Projects Agency Net) – o reţea între mai multe pc-uri ce lucrau pentru Pentagon. arata cam asa:

Internet-ul „civil” a început ca o reţea de patru computere între Universităţile din Utah, Santa Barbara şi Los Angeles şi Institutul de Cercetare din Stanford. În curând, cercetători din alte instituţii de stat au devenit interesaţi. Deoarece folosirea computerelor era costisitoare, ei au văzut imediat avantajele folosirii în comun a unei reţele.

La sfârşitul anilor 60 şi începutul anilor 70, când Internetul număra în jur de 50 de computere, s-au dezvoltat primele dintre servicii, folosite încă şi azi pentru transferul informaţiei.

În acelaşi timp, au apărut alte reţele, mai ales în sectorul academic. Importantă printre acestea era (şi este) USENET sau Users’ Network, care a început în 1979, când câteva UNIX-computere au fost conectate împreună.

USENET. În sute de grupuri de discuţii despre orice subiect imaginabil, oamenii făceau schimb de noutăţi şi imagini, în ciuda distanţelor şi a hotarelor. Alte reţele s-au dezvoltat de-a lungul USENETului. Toate formau baza unui spaţiu de comunicaţie radical democratic. De exemplu, înaintea unei noi discuţii pe care grupul o începea, comunităţii Netului i se cerea un vot de accept. Grupurile de discuţii joacă încă un rol mare pe Internet. Există mii şi zeci de mii în întreg Internetul.

Altă moştenire a USENET este „Netiquette”, sau regulile de comportament pe Internet.

10 ani după ce USENET îşi începuse dezvoltarea, Internetul a crescut la 80.000 de computere. A început să fie un factor de luat în considerare în politică. Şi curând, expresia „Information SuperHighway” (autostrada informaţiei) a devenit uzuală. În această metaforă, Internetul era văzut ca o importantă infrastructură pentru transportul unor bunuri vitale – informaţiile.

Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la CERN (Centrul European pentru Fizica Nucleara) din Geneva a pus bazele în 1989 dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau 3W). Ca de obicei în istoria Internetului, scopul iniţial al WWW-ului era destul de limitat. S-a extins pe parcurs, sub formele pe care le vedem astazi, care ni se strecoara in vieti la micul dejun, pranz si cina, care ne vinde minciuni gogonate si periute de dinti.

Exercitiu de imaginatie

Trageti cu ochiul un pic la calculatorul vostru care incape comfortabil intr-un birou, la monitorul de 10 cm latime si la unitatea centrala lunga de nici jumatate de metru. Cat de bine v-ati fi descurcat cu un pc care ocupa doar vreo 3 camere?

Prima versiune a programelor pentru a naviga pe www, aşa numitele „browsere” urmau încă tradiţia originală a Internetului – erau numai text. De aceea, sistemul a rămas, în principiu, neprietenos cu utilizatorii. În septembrie 1992 nu existau mai mult de 20 de servere web în întreaga lume. E de ajuns doar sa va spun ca astazi exista sute de mii, ca sa va faceti o idee.